Totul despre demisie și concediere: Pașii esențiali, preavizul și plățile care îți revin

Dacă ai decis să-ți schimbi locul de muncă sau, mai puțin plăcut, ai fost rugat politicos să pleci, cu siguranță vrei să știi ce să faci mai departe, ce drepturi și obligații ai. De aceea am pregătit un ghid detaliat pentru cei care demisionează.

Tipuri de concediere

Există trei moduri principale în care poate înceta un contract de muncă:

1. Demisia, când angajatul decide să plece;
2. Concedierea, când angajatorul încheie colaborarea;
3. Alte situații ce nu depind de voinţa părţilor.

Fiecare are particularitățile sale, pe care e bine să le știi din timp.

Mai există și o variantă ilegală, dar destul de frecvent întâlnită: demisia forțată, când angajatorul îți sugerează insistent să depui cererea „din proprie inițiativă”.

Iar acum hai să analizăm fiecare caz în parte.

Demisia

Demisia, adică plecarea din companie la inițiativa angajatului, este cea mai răspândită formă de încetare a contractului de muncă. Ea este reglementată de articolul 85 din Codul Muncii.

Cererea de demisie

Angajatul trebuie să informeze angajatorul despre intenția de a demisiona cu cel puțin 14 zile înainte de data plecării. Unii angajați-cheie, precum contabilul-șef, directorul entității, filialei sau reprezentanței trebuie să anunțe despre demisie cu o lună înainte.

Poți depune cererea personal, prin poștă (cel mai bine — prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și descrierea conținutului) sau prin e-mail.

Perioada de preaviz de două săptămâni nu începe din momentul în care pui cererea pe masa șefului, la departamentul de resurse umane sau la contabilitate, ci din ziua următoare înregistrării acesteia.

Cererea se scrie într-o formă liberă, dar trebuie să conțină:

• Data depunerii;
• Formularea „Rog să fiu demisionat/ă din proprie inițiativă, cu desfacerea contractului individual de muncă”;
• Data încetării contractului;
• Semnătura angajatului (În cazul cererii expediate prin poșta electronică trebuie aplicată semnătura digitală).

Demisie cu preaviz și fără

Conform Codului Muncii, angajatul trebuie să anunțe angajatorul despre demisie cu cel puțin 14 zile înainte. Nu este obligat să lucreze în această perioadă, dar, de obicei, rămâne la muncă încă două săptămâni, până i se găsește un înlocuitor.

Dacă nu vrei să lucrezi în această perioadă, ai trei opțiuni:

1. Să negociezi cu angajatorul o altă dată și să încheiați un acord scris;
2. Să îți iei concediu cu demisie ulterioară;
3. Pur și simplu să nu te mai prezinți la muncă, riscând să nu primești salariul pentru zilele absentate sau chiar să fii concediat pentru absențe nemotivate.

❗️ Angajatorul nu poate refuza demisia angajatului fără ca acesta să mai muncească două săptămâni în următoarele cazuri:

• Pensionare;
• Stabilirea unui grad de dizabilitate;
• Ieșirea în concediul pentru îngrijirea copilului;
• Îngrijirea unui copil până la vârsta de 14 ani sau a unui copil cu dizabilităţi;
• Înmatricularea într-o instituţie de învăţământ;
• Trecerea cu traiul în altă localitate;
• Alegerea într-o funcţie electivă;
• Angajarea prin concurs la o altă întreprindere;
• Încălcarea de către angajator a contractului de muncă sau a legislaţiei muncii în vigoare.

În aceste cazuri, la cererea de demisie trebuie atașate documente, ce confirmă dreptul la demisie în termen redus.

Dacă angajatorul refuză demisia

Nu este nevoie de acordul angajatorului pentru a demisiona, dar sunt cazuri când angajatorul nu vrea să îi dea drumul angajatului. Când conducătorul refuză să accepte cererea personal, o poți expedia printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Asta va reprezenta o dovadă că ai informat din timp angajatorul despre dorința de a demisiona, dacă nu vă veți înțelege pe cale pașnică și va trebui să ceri ajutor organelor competente.

Retragerea cererii de demisie

Dacă te-ai răzgândit și nu mai vrei să pleci — poate ai rezolvat un conflict sau oferta de lucru de la noul angajator a picat – nu-ți face griji. Ai la dispoziție 7 zile de la depunerea cererii de demisie pentru a o retrage sau pentru a trimite una nouă, solicitând anularea celei precedente. Angajatorul este obligat să îți păstreze locul de muncă, cu excepția cazului în care a angajat deja pe altcineva în locul tău.

Concedierea

Angajatorul poate concedia un angajat fără acordul acestuia doar în cazuri strict prevăzute de lege.

Motive de concediere

Motivele de concediere sunt reglementate de articolul 86 din Codul Muncii. Printre ele se numără:

• Reducerea numărului de personal;
• Lichidarea companiei;
• Schimbarea proprietarului unităţii — în privinţa conducătorului, adjuncţilor săi și contabilului-şef;
• Refuzul salariatului de a continua munca în legătură cu schimbarea proprietarului unităţii sau reorganizarea acesteia, precum şi a transferării unităţii în subordinea unui alt organ;
• Necorespunderea funcţiei deţinute din cauza stării de sănătate sau refuzul salariatului de a fi transferat la o altă muncă pentru motive de sănătate;
• Deţinerea de către salariat a statutului de pensionar pentru limită de vârstă;
• Rezultat nesatisfăcător al perioadei de probă;
• Constatarea îndeplinirii nesatisfăcătoare, în mod repetat, pe parcursul unui an, a indicatorilor de performanță individuală
• Încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior salariatul a fost sancționat disciplinar;
• Încălcarea gravă a obligațiilor de muncă;
• Absența fără motive întemeiate;
• Prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică, în stare cauzată de substanțe stupefiante sau toxice;
• Prezentarea de către salariat a unor documente false la încheierea contractului individual de muncă;
• Furt sau cauzarea prejudiciilor materiale întreprinderii;
• Comiterea unor acțiuni de către salariatul care gestionează nemijlocit mijloace băneşti, valori materiale ori care are acces la sistemele informaționale ale angajatorului, dacă aceste acţiuni pot servi drept temei pentru pierderea încrederii angajatorului;
• Semnarea de către conducătorul unităţii, filialei sau subdiviziunii, de către adjuncţii săi sau de către contabilul-şef a unui act juridic nefondat care a cauzat prejudicii materiale unităţii;
• În privința funcționarilor publici — corupția;
• Încălcarea gravă repetată, pe parcursul unui an, a statutului instituţiei de învăţămînt de către un cadru didactic;
• Aplicarea, chiar şi o singură dată, de către un cadru didactic a violenţei fizice sau psihice faţă de discipoli;
• Comiterea de către salariatul care îndeplineşte funcţii educative a unei fapte imorale incompatibile cu funcţia deţinută;
• Transferarea salariatului la o altă unitate cu acordul celui transferat şi al ambilor angajatori;
• Refuzul salariatului de a fi transferat în altă localitate în legătură cu mutarea unităţii în această localitate;
• În privința salariaților ce prestează munca prin cumul — încheierea unui contract individual de muncă cu o altă persoană care va exercita profesia, specialitatea sau funcţia respectivă ca profesie, specialitate sau funcţie de bază;
• Alte motive prevăzute de Codul Muncii şi de alte acte legislative.

Când angajatul nu poate fi concediat

Nu poate fi concediat lucrătorul care se află în deplasare în interes de serviciu, în perioada îndeplinirii obligaţiilor de stat sau obşteşti sau în concediu. Aici se referă și concediul anual plătit, și concediul medical, și toate concediile posibile de îngrijire a copiilor sau a unui membru de familie bolnav.

❗️ Singura excepție este lichidarea companiei. În asemenea cazuri, toți angajații își pierd locul de muncă.

Procedura de concediere

În funcție de motivul concedierii, legea reglementează diferit procedura pe care trebuie să o urmeze angajatorul, însă, în orice caz, angajatului trebuie să i se comunice în scris data încetării contractului de muncă, să i se efectueze calculul final și să i se furnizeze documentele necesare.

Dacă concedierea are loc din cauza acțiunilor angajatului, angajatorul este obligat să prezinte acte și dovezi care confirmă încălcările.

În cazul în care concedierea se produce deoarece compania nu este mulțumită de munca ta în perioada de probă, aceasta nu este obligată să își justifice decizia.

În cazul lichidării întreprinderii, angajatorul este obligat să anunțe toți angajații că vor rămâne fără loc de muncă, cu 2 luni înainte de închidere. Despre care angajați sunt concediați primii și care — ultimii, am scris în acest articol.

Concedierea în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor

Încă un tip de concediere este încetarea contractului individual de muncă în circumstanţe ce nu depind nici de lucrător, nici de angajator.

La aceste circumstanțe de nedepășit se referă:

• Constatarea nulităţii contractului prin hotărârea instanţei de judecată;
• Retragerea licenţei de activitate a unităţii;
• Retragerea licenței, care îi acordă salariatului dreptul de a activa într-o anumită profesie sau de a efectua o anumită lucrare;
• Aplicarea pedepsei penale salariatului, care exclude posibilitatea de a continua munca la unitate;
• Restabilirea la locul de muncă a persoanei care a îndeplinit anterior munca respectivă, dacă transferul salariatului la o altă muncă nu este posibil;
• Atingerea vârstei de 65 de ani de către conducătorul unităţii de stat, inclusiv municipale, sau al unităţii cu capital majoritar de stat;
• Alte temeiuri prevăzute de Codul Muncii.

Toate temeiurile pentru încetarea contractului de muncă sunt enumerate în articolul 82 al Codului Muncii.

Ce plăți ți se cuvin la concediere

În ultima zi de muncă lucrătorul primește calculul final și toate documentele legate de activitatea sa de muncă. Dacă demisionezi aflându-te în concediu sau nelucrând din alt motiv, calculul trebuie efectuat nu mai târziu decât în ziua următoare solicitării tale de calcul.

Plățile care se cuvin muncitorului:

1. Salariu pentru zilele lucrate;
2. Compensare pentru concediul neutilizat;
3. Indemnizație de eliberare din serviciu (în unele cazuri).

Atrage atenția că dacă până la concediere ai beneficiat de concediu „în avans”, atunci la calculul final angajatorul poate reține din salariu suma plătită pentru zilele de concediu nelucrate.

Indemnizaţia de eliberare din serviciu

Pot beneficia de indemnizația de eliberare din serviciu lucrătorii rămași fără un loc de muncă din una dintre următoarele motive:

• Reducerea statelor de personal;
• Lichidarea companiei;
• Necorespunderea funcţiei deţinute din cauza stării de sănătate sau ca urmare a calificării insuficiente;
• Restabilirea la locul de muncă a salariatului care a îndeplinit anterior munca respectivă;
• Refuzul salariatului de a fi transferat în altă localitate în legătură cu transferarea unităţii în această localitate;
• Demisionarea din cauza încălcării de către angajator a contractului de muncă;
• Suspendarea contractului de muncă în legătură cu încorporarea în serviciul militar în termen, în serviciul militar cu termen redus sau în serviciul civil.

Mărimea indemnizației de eliberare de serviciu depinde de cauza concedierii sau demisionării.

Indemnizația la reducerea sau lichidarea companiei:

Pentru prima lună după concediere — plată în mărimea sumată a unui salariu mediu săptămânal pentru fiecare an complet, lucrat la unitatea în cauză, dar nu mai mică decât un salariu mediu lunar și nu mai mare decât șase salarii medii lunare;
Pentru a doua lună — un salariu mediu lunar, dacă persoana concediată încă nu s-a angajat în câmpul muncii;
Pentru a treia lună — un salariu mediu lunar, dacă persoana concediată încă nu s-a angajat în câmpul muncii.

❗️ Dacă entitatea a fost lichidată, atunci în ziua concedierii se achită suma cumulativă pentru toate cele 3 luni.

În toate celelalte cazuri cu excepția reducerii sau lichidării, indemnizația de eliberare de serviciu este egală cu un salariu mediu pe 2 săptămâni ale lucrătorului.

Demisia forțată

Mulți cunosc situații în care, din cauza unui conflict intern în companie, angajatorul îi cere angajatului să scrie o cerere de demisionare „din proprie inițiativă”. Acest lucru este ilegal. Așa se face pentru a nu avea bătăi de cap cu justificarea concedierii sau plata indemnizației de eliberare de serviciu, dacă este vorba despre o reducerea mascată a statelor de personal.

Într-o astfel de situație, te poți adresa organelor competente și să îți aperi drepturile — dacă ai nervi de fier, multă răbdare și ești gata să faci față presiunii din partea conducerii.

Ce faci dacă ai fost concediat ilegal sau neplătit?

Dacă ești forțat să demisionezi, ai fost concediat cu încălcarea legii sau nu ți-au fost achitați banii cuveniți, te poți adresa la instanțele de mai jos.

Inspectoratul de Stat al Muncii: prima instanță la care trebuie să te adresezi pentru ajutor. Poate efectua controale, constata încălcări și dispune remedierea acestora.
Sindicate: dacă ești membru de sindicat, acestea îți pot reprezenta interesele în negocierile cu angajatorul și chiar în instanță;
Instanța de judecată: dacă angajatorul nu remediază încălcarea, Inspectoratul Muncii poate înainta un proces-verbal administrativ către instanță. De asemenea, poți acționa în judecată angajatorul și pe cont propriu.

Principalul — străduie-te să aduni cât mai multe dovezi. De exemplu, contractul de muncă, foile de calcul, conversația cu angajatorul, fotografii.

***

Ține minte că orice concediere nu este un sfârșit, ci începutul unei noi etape în cariera ta. Important este să nu îți fie teamă să cauți, să analizezi ofertele și să ai încredere în propriile forțe. Poți găsi oricând funcții vacante noi pe Rabota.md — poate acolo este deja jobul perfect pentru tine!