Ce este răspunderea materială și cum angajatorii își păcălesc angajații
23172
Fiecare dintre cei care s-au angajat măcar o dată la un magazin sau primea un echipament în utilizare de la angajator, a semnat un contract privind răspunderea materială.
Ce înseamnă acest lucru știu cu toții, dar cum funcționează și de ce uneori poate lua o întorsătură nefavorabilă indiferent de cât de conștiincios ar fi angajatul, vă spunem noi.
Cum funcționează răspunderea materială?
Răspunderea materială este obligația uneia dintre părțile contractului individual de muncă de a repara prejudiciul cauzat celeilalte părți.
Articolul 327 din Codul Muncii al Republicii Moldova ne explică cel mai important lucru:
- Contractul individual sau cel colectiv de muncă poate specifica răspunderea materială a părților.
- Răspunderea materială a angajatorului faţă de salariat nu poate fi mai mică, iar a salariatului faţă de angajator – mai mare decât cea prevăzută de prezentul cod şi de alte acte normative.
- Încetarea raporturilor de muncă nu presupune eliberarea părţii contractului individual de muncă de repararea prejudiciului.
- Fiecare parte a contractului este obligată să dovedească cuantumul prejudiciului material care i-a fost cauzat.
Toate aceste aliniate sunt foarte importante. În special primul și ultimul. Din ele deducem faptul că în cazul în care între părți nu a fost semnat un contract privind răspunderea materială până la momentul prejudiciului adus, repararea acestuia nu va fi posibilă. Plus la toate, înainte de repararea prejudiciului, este necesară dovedirea prejudiciului prin acte normative, despre care vom vorbi puțin mai târziu.
Repararea prejudiciului de către angajator
Vă prezentă un extras din Codul Muncii:
Articolul 329. Repararea prejudiciului material şi a celui moral cauzat salariatului
(1) Angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral сauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.
(2) Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială determinată de părţi. Litigiile şi conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluţionează de instanţa de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.
(2) Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială determinată de părţi. Litigiile şi conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului moral se soluţionează de instanţa de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.
Articolul 330. Obligaţia angajatorului de a repara prejudicial cauzat persoanei ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci
(1) Angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligaţie survine, în particular, în caz de:
a) refuz neîntemeiat de angajare;
b) eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă;
c) staţionare a unităţii din vina angajatorului, cu excepţia perioadei şomajului tehnic (art.80);
e) reţinere a plăţii salariului;
f) reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu;
g) răspîndire, prin orice mijloace (de informare în masă, referinţe scrise etc.), a informaţiilor calomnioase despre salariat;
h) neîndeplinire în termen a hotărârii organului competent de jurisdicţie a muncii care a soluţionat un litigiu (conflict) având ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.
(2) În caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art. 142), a indemnizaţiei de concediu (art. 117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, art. 225 alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0, 3 la sută din suma neplătită în termen.
Articolul 331. Răspunderea materială a angajatorului pentru prejudiciul cauzat salariatului
(1) Angajatorul care, în urma îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor sale prevăzute de contractul individual de muncă, a cauzat un prejudiciu material salariatului repară acest prejudiciu integral. Mărimea prejudiciului material se calculează conform preţurilor de piaţă existente în localitatea respectivă la data reparării prejudiciului, conform datelor statistice.
(2) Prin acordul părţilor, prejudiciul material poate fi reparat în natură.
a) refuz neîntemeiat de angajare;
b) eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă;
c) staţionare a unităţii din vina angajatorului, cu excepţia perioadei şomajului tehnic (art.80);
e) reţinere a plăţii salariului;
f) reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu;
g) răspîndire, prin orice mijloace (de informare în masă, referinţe scrise etc.), a informaţiilor calomnioase despre salariat;
h) neîndeplinire în termen a hotărârii organului competent de jurisdicţie a muncii care a soluţionat un litigiu (conflict) având ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.
(2) În caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art. 142), a indemnizaţiei de concediu (art. 117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, art. 225 alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0, 3 la sută din suma neplătită în termen.
Articolul 331. Răspunderea materială a angajatorului pentru prejudiciul cauzat salariatului
(1) Angajatorul care, în urma îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor sale prevăzute de contractul individual de muncă, a cauzat un prejudiciu material salariatului repară acest prejudiciu integral. Mărimea prejudiciului material se calculează conform preţurilor de piaţă existente în localitatea respectivă la data reparării prejudiciului, conform datelor statistice.
(2) Prin acordul părţilor, prejudiciul material poate fi reparat în natură.
Cum primim despăgubiri de la angajator
Pentru a primi despăgubiri pentru daunele materiale și/sau morale de la angajator, este necesar să depuneți o cerere scrisă angajatorului.
Articolul 332. Modul de examinare a litigiilor privind repararea prejudiciului material şi celui moral cauzate salariatului
(1) Cererea scrisă a salariatului privind repararea prejudiciului material şi celui moral se prezintă angajatorului. Angajatorul este obligat să înregistreze cererea respectivă, s-o examineze şi să emită ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) corespunzător în termen de 10 zile calendaristice din ziua înregistrării acesteia, aducîndu-l la cunoştinţă salariatului sub semnătură.
(2) Dacă salariatul nu este de acord cu ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului sau dacă ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) nu a fost emis în termenul prevăzut la alin.(1), salariatul este în drept să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată pentru soluţionarea litigiului individual de muncă apărut (titlul XII).
(1) Cererea scrisă a salariatului privind repararea prejudiciului material şi celui moral se prezintă angajatorului. Angajatorul este obligat să înregistreze cererea respectivă, s-o examineze şi să emită ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) corespunzător în termen de 10 zile calendaristice din ziua înregistrării acesteia, aducîndu-l la cunoştinţă salariatului sub semnătură.
(2) Dacă salariatul nu este de acord cu ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului sau dacă ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) nu a fost emis în termenul prevăzut la alin.(1), salariatul este în drept să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată pentru soluţionarea litigiului individual de muncă apărut (titlul XII).
Răspunderea materială a salariatului
Secțiunea Codului muncii al Republicii Moldova care reglementează răspunderea matereală a unui angajat este mult mai lungă și cuprinde întregul capitol III de la articolul 333 până la articolul 347. Nu vom cita aceste articole în întregime, vă vom spune doar cele mai importante lucruri.
- Salariatul este obligat să repare prejudiciul material cauzat angajatorului, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.
- La stabilirea răspunderii materiale, în prejudiciul ce urmează a fi reparat nu se include venitul ratat de angajator ca urmare a faptei săvârşite de salariat.
- Dacă prejudiciul material a fost cauzat angajatorului printr-o faptă ce întruneşte semnele componenţei de infracţiune, răspunderea se stabileşte potrivit Codului penal.
În ce situații salariatul poartă răspundere materială
Răspunderea poate fi deplină sau colectivă.
În caz de răspundere deplină, angajatul este obligat să compenseze integral daunele cauzate din vina sa. Dar dacă angajatul are sub 18 ani, el poartă răspundere materială deplină doar pentru cauzarea intenţionată a prejudiciului material, precum şi pentru prejudiciul cauzat în stare de ebrietate alcoolică, în stare cauzată de substanțe stupefiante sau toxice, stabilită în modul prevăzut la art.76 lit.k), sau în urma comiterii unei infracţiuni.
Articolul 338. Cazurile de răspundere materială deplină a salariatului
(1) Salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în cazurile când:
a) între salariat şi angajator a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină pentru neasigurarea integrităţii bunurilor şi altor valori care i-au fost transmise pentru păstrare sau în alte scopuri (art.339);
b) salariatul a primit bunurile şi alte valori spre decontare în baza unei procuri unice sau în baza altor documente unice;
c) prejudiciul a fost cauzat în urma acţiunilor sale culpabile intenţionate, stabilite prin hotărâre judecătorească;
d) prejudiciul a fost cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică, în stare cauzată de substanțe stupefiante sau toxice, stabilită în modul prevăzut la art.76 lit.k);
e) prejudiciul a fost cauzat prin lipsă, distrugere sau deteriorare intenţionată a materialelor, semifabricatelor, produselor (producţiei), inclusiv în timpul fabricării lor, precum şi a instrumentelor, aparatelor de măsurat, tehnicii de calcul, echipamentului de protecţie şi a altor obiecte pe care unitatea le-a eliberat salariatului în folosinţă;
f) în conformitate cu legislaţia în vigoare, salariatului îi revine răspunderea materială deplină pentru prejudiciul cauzat angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă;
g) prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii.
(2) Conducătorii unităţilor şi adjuncţii lor, şefii serviciilor contabile, contabilii-şefi, şefii de subdiviziuni şi adjuncţii lor poartă răspundere materială în mărimea prejudiciului cauzat din vina lor dacă acesta este rezultatul:
a) consumului ilicit de valori materiale şi mijloace băneşti;
b) irosirii (folosirii nejustificate) a investiţiilor, creditelor, granturilor, împrumuturilor acordate unităţii;
c) ţinerii incorecte a evidenţei contabile sau al păstrării incorecte a valorilor materiale şi a mijloacelor băneşti;
d) altor circumstanţe, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.
(1) Salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în cazurile când:
a) între salariat şi angajator a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină pentru neasigurarea integrităţii bunurilor şi altor valori care i-au fost transmise pentru păstrare sau în alte scopuri (art.339);
b) salariatul a primit bunurile şi alte valori spre decontare în baza unei procuri unice sau în baza altor documente unice;
c) prejudiciul a fost cauzat în urma acţiunilor sale culpabile intenţionate, stabilite prin hotărâre judecătorească;
d) prejudiciul a fost cauzat de un salariat aflat în stare de ebrietate alcoolică, în stare cauzată de substanțe stupefiante sau toxice, stabilită în modul prevăzut la art.76 lit.k);
e) prejudiciul a fost cauzat prin lipsă, distrugere sau deteriorare intenţionată a materialelor, semifabricatelor, produselor (producţiei), inclusiv în timpul fabricării lor, precum şi a instrumentelor, aparatelor de măsurat, tehnicii de calcul, echipamentului de protecţie şi a altor obiecte pe care unitatea le-a eliberat salariatului în folosinţă;
f) în conformitate cu legislaţia în vigoare, salariatului îi revine răspunderea materială deplină pentru prejudiciul cauzat angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă;
g) prejudiciul a fost cauzat în afara exerciţiului funcţiunii.
(2) Conducătorii unităţilor şi adjuncţii lor, şefii serviciilor contabile, contabilii-şefi, şefii de subdiviziuni şi adjuncţii lor poartă răspundere materială în mărimea prejudiciului cauzat din vina lor dacă acesta este rezultatul:
a) consumului ilicit de valori materiale şi mijloace băneşti;
b) irosirii (folosirii nejustificate) a investiţiilor, creditelor, granturilor, împrumuturilor acordate unităţii;
c) ţinerii incorecte a evidenţei contabile sau al păstrării incorecte a valorilor materiale şi a mijloacelor băneşti;
d) altor circumstanţe, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Răspunderea materială colectivă (de brigadă) este reglementată de articolul 340 din Codul Muncii al Republicii Moldova.
Articolul 340. Răspunderea materială colectivă (de brigadă)
(1) În cazul în care salariaţii execută în comun anumite genuri de lucrări legate de păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce le-au fost transmise, fiind imposibilă delimitarea răspunderii materiale a fiecărui salariat şi încheierea cu acesta a unui contract cu privire la răspunderea materială individuală deplină, poate fi instituită răspunderea materială colectivă (de brigadă).
(2) Răspunderea materială colectivă (de brigadă) se instituie de către angajator de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor. Contractul scris cu privire la răspunderea materială colectivă (de brigadă) se încheie între angajator şi toţi membrii colectivului (brigăzii).
(3) Nomenclatorul lucrărilor la îndeplinirea cărora poate fi instituită răspunderea materială colectivă (de brigadă), condiţiile aplicării ei, precum şi contractul-tip cu privire la răspunderea materială colectivă (de brigadă), se aprobă de Guvern.
(4) La repararea benevolă a prejudiciului material, gradul de vinovăţie al fiecărui membru al colectivului (brigăzii) se determină prin acordul dintre toţi membrii colectivului (brigăzii) şi angajator. La stabilirea prejudiciului material de către instanţa de judecată, gradul de vinovăţie al fiecărui membru al colectivului (brigăzii) se determină de judecată.
(1) În cazul în care salariaţii execută în comun anumite genuri de lucrări legate de păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce le-au fost transmise, fiind imposibilă delimitarea răspunderii materiale a fiecărui salariat şi încheierea cu acesta a unui contract cu privire la răspunderea materială individuală deplină, poate fi instituită răspunderea materială colectivă (de brigadă).
(2) Răspunderea materială colectivă (de brigadă) se instituie de către angajator de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor. Contractul scris cu privire la răspunderea materială colectivă (de brigadă) se încheie între angajator şi toţi membrii colectivului (brigăzii).
(3) Nomenclatorul lucrărilor la îndeplinirea cărora poate fi instituită răspunderea materială colectivă (de brigadă), condiţiile aplicării ei, precum şi contractul-tip cu privire la răspunderea materială colectivă (de brigadă), se aprobă de Guvern.
(4) La repararea benevolă a prejudiciului material, gradul de vinovăţie al fiecărui membru al colectivului (brigăzii) se determină prin acordul dintre toţi membrii colectivului (brigăzii) şi angajator. La stabilirea prejudiciului material de către instanţa de judecată, gradul de vinovăţie al fiecărui membru al colectivului (brigăzii) se determină de judecată.
În ce cazuri salariatul nu poartă răspundere materială
Potrivit articolului 334 din Codul Muncii al Republicii Moldova, angajatul este eliberat de răspundere materială în cazul în care:
- prejudiciul a fost cauzat în cazuri de forţă majoră, confirmate în modul stabilit, de extremă necesitate, de legitimă apărare, de executare a unei obligaţii legale sau contractuale, precum şi în limitele riscului normal de producţie;
- prejudiciul a fost cauzat în urma pierderilor inerente procesului de producţie, care se încadrează în limitele prevăzute de normele tehnologice sau de legislaţia în vigoare;
- prejudiciul a fost provocat în circumstanţe neprevăzute care nu puteau fi înlăturate, precum şi în alte cazuri similare.
Articolul 335 din Codul Muncii, de asemenea, permite angajatorului să renunțe la repararea de către salariat a prejudiciului material, deplin sau parțial.
Cum se stabilește mărimea prejudiciului?
Articolul 341. Determinarea mărimii prejudiciului
(1) Mărimea prejudiciului material cauzat angajatorului se determină conform pierderilor reale, calculate în baza datelor de evidenţă contabilă.
(2) În cazul sustragerii, pierderii, distrugerii sau deteriorării bunurilor angajatorului atribuite la mijloacele fixe, mărimea prejudiciului material se calculează pornindu-se de la costul de inventar (preţul de cost) al valorilor materiale, minus uzura, conform normelor stabilite.
(3) În caz de sustragere, lipsă, distrugere sau deteriorare intenţionată a valorilor materiale (cu excepţia celor menţionate la alin.(2), prejudiciul se stabileşte pornindu-se de la preţurile din localitatea respectivă la data cauzării prejudiciului, conform datelor statistice.
(1) Mărimea prejudiciului material cauzat angajatorului se determină conform pierderilor reale, calculate în baza datelor de evidenţă contabilă.
(2) În cazul sustragerii, pierderii, distrugerii sau deteriorării bunurilor angajatorului atribuite la mijloacele fixe, mărimea prejudiciului material se calculează pornindu-se de la costul de inventar (preţul de cost) al valorilor materiale, minus uzura, conform normelor stabilite.
(3) În caz de sustragere, lipsă, distrugere sau deteriorare intenţionată a valorilor materiale (cu excepţia celor menţionate la alin.(2), prejudiciul se stabileşte pornindu-se de la preţurile din localitatea respectivă la data cauzării prejudiciului, conform datelor statistice.
Până la emiterea unui ordin (instrucțiune, decizie, rezoluție) privind compensarea daunelor materiale de către un anumit angajat, angajatorul este obligat să efectueze o anchetă oficială pentru a stabili cuantumul prejudiciului cauzat și motivele apariției acestuia. Pentru a efectua o anchetă oficială, angajatorul are dreptul să creeze pe baza unui ordin o comisie cu participarea specialiștilor în acest domeniu.
Solicitarea unei explicații în scris de la angajat este obligatorie pentru a stabili cauzele pagubei. Refuzul de a furniza o explicație este întocmit printr-un act, care este semnat de reprezentantul angajatorului și de reprezentantul angajatului. Angajatul are dreptul să se familiarizeze cu toate materialele colectate în timpul anchetei oficiale.
Cum sunt compensate daunele cauzate din vina angajatului
Un angajat vinovat de cauzarea unor daune materiale angajatorului poate compensa în mod voluntar prejudiciul în întregime sau parțial, precum și în rate, cu bunuri echivalente sau prin repararea celui deteriorat.
În cazul în care valoarea prejudiciului nu depășește salariul mediu lunar al angajatului, aceasta este reținută din salariu pe baza unui ordin emis nu mai târziu de o lună de la data incidentului. Dacă suma depășește salariul mediu lunar sau dacă termenul limită pentru emiterea ordinului a fost ratat, reținerea se efectuează prin instanță. Mai mult, angajatul are dreptul să se adreseze el însuși în instanță dacă a fost încălcată procedura de colectare a despăgubirilor.
Luând în considerare gradul și forma culpabilității, circumstanțele specifice și starea de proprietate a angajatului, instanța poate reduce cantitatea de daune materiale supuse despăgubirii.
Articolele 149-150 din Codul Muncii limitează cuantumul reținerilor din salariu.
Articolul 149. Limitarea cuantumului reţinerilor din salariu
(1) La fiecare plată a salariului, cuantumul total al reţinerilor nu poate să depăşească 20 la sută, iar în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare – 50 la sută din salariul ce i se cuvine salariatului.
(2) În caz de reţinere din salariu în baza câtorva acte executorii, salariatului i se păstrează, în orice caz, 50 la sută din salariu.
(3) Limitările prevăzute la alin. (1) şi (2) nu se aplică reţinerii din salariu în caz de urmărire a pensiei alimentare pentru copiii minori. În acest caz, suma reţinută nu poate fi mai mare de 70 la sută din salariul care se cuvine să fie plătit salariatului.
(4) Dacă suma obţinută prin urmărirea salariului nu este suficientă pentru satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor, suma respectivă se distribuie între aceştia în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.
(2) În caz de reţinere din salariu în baza câtorva acte executorii, salariatului i se păstrează, în orice caz, 50 la sută din salariu.
(3) Limitările prevăzute la alin. (1) şi (2) nu se aplică reţinerii din salariu în caz de urmărire a pensiei alimentare pentru copiii minori. În acest caz, suma reţinută nu poate fi mai mare de 70 la sută din salariul care se cuvine să fie plătit salariatului.
(4) Dacă suma obţinută prin urmărirea salariului nu este suficientă pentru satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor, suma respectivă se distribuie între aceştia în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.
Articolul 150. Interzicerea reţinerilor din unele plăţi ce i se cuvin salariatului
Nu se admit reţineri din indemnizaţia de eliberare din serviciu, din plăţile de compensare şi din alte plăţi care, conform Codului de executare al Republicii Moldova, nu pot fi urmărite.
Iar acum să trecem la partea cea mai interesantă. Cum poți deveni vinovat neavând vreo vină, dacă nu cunoști legea.
Cum angajatorii păcălesc salariații, obligându-i ilegal să recupereze pagubele materiale
Nu în zadar am citat articole voluminoase din Codul Muncii. Se cunosc multe cazuri în care angajații au plătit sume grele, deși nu erau vinovați de pagube. Noi vă vom vorbi despre un caz în care angajatul a reușit să evite pretențiile unui angajator necinstit. Cititorul, care a vrut să rămână anonim, ne-a povestit următoarele:
„Acum opt ani, am primit un loc de muncă într-un magazin. Mi s-a propus o perioadă de probă fără contract de muncă, iar acest lucru m-a alarmat. De la colegi am aflat că inventarierea în magazin nu s-a desfășurat de vreo câțiva ani și în această perioadă au fost înlocuiți doi angajați, iar cei rămași, la cuvântul „inventariere” își aruncau priviri de teamă. În plus, când marfa ajungea în magazin, facturile nu indicau care dintre muncitori a primit-o, așa că m-am tensionat și mai mult. În cele din urmă, am semnat un contract individual de muncă, însă nu avea nicio anexă privind răspunderea materială. Am activat anterior în domeniul vânzărilor și știu că trebuia să fie. Am decis să nu pun întrebări. După patru luni de muncă am depus cererea de demisie, din motive familiale.. Atunci încă mai existau cărțile de muncă pe suport de hârtie, probabil acest lucru și m-a salvat. Când cererea mea a fost acceptată, angajatorul brusc și-a amintit despre responsabilitatea materială și mi-a cerut să particip la inventariere. Eu trebuia să plec din oraș, iar conform legii nu sunt obligat să particip la inventariere dacă nu am recepționat marfa și nu am semnat actul de primire-predare. Nu m-au putut forța, în plus, era imposibil să țină cartea de muncă mai mult de câteva zile, de aceea mi-a fost înmânată și am demisionat în siguranță. După ceva timp, am aflat că s-au găsit deficiențe uriașe în urma inventarierii și angajatorul se afla în litigiu cu angajații, încercând să demonstreze că ei trebuie să recupereze pagubele materiale”.
Ce ne învață această poveste?
- Dacă în momentul angajării într-o funcție care implică răspunderea materială, angajatorul nu a prescris răspunderea materială în contractul individual de muncă sau într-o anexă separată, el nu poate recupera daunele de la angajatul în cauză.
- Angajatul trebuie să știe exact în ce constă răspunderea sa materială. Dacă e un job în cadrul unui magazi, trebuie să fie desfășurată inventarierea și semnat actul de primire-predare a mărfurilor. Dacă inventarierea nu a fost desfășurată, angajatul răspunde doar de acele mărfuri care figurează în facturile primite și semnate de acesta.
- În cazul unei deficiențe, angajatul nu este obligat să ramburseze costul fiecărui produs , dacă el a fost angajat după ce produsul a apărut în magazin sau dacă a fost stabiliă dispariția lui.
- În cazul în care sunt mai mulți angajați (vânzători), fiecare duce răspundere materială doar în perioada în muncii sale, precum și pentru bunurile pe care le-a înregistrat personal.
Ce concluzii putem trage?
Legea privind răspunderea materială este menită să protejeze nu doar angajatorul, ci și angajatul. Unii angajatori consideră că pot da vina pe angajații săi pentru deficiențe, ascunzându-se în spatele răspunderii materiale. Trebuie să ne cunoaștem bine drepturile și obligațiile. Dacă știți că nu e vina dvs, sunteți în drept să vă adresați în instanță sau la Inspectoratul de Stat al Muncii.
Site-ul Inspectoratului Național de Muncă
Telefon: 022 499400
Adresa: MD-2068, mun. Chișinău, str. Miron Costin 17/2
e-mail: secretariat@im.gov.md
Salarii în Moldova
Rabota.md
