Se pare că în Moldova nimeni nu a auzit despre Sindromul Arderii Profesionale, burnout și fraza "am ars la locul de muncă". Pe toți îi deranjează creșterea prețurilor, corupția, criza și alte probleme. Oamenii au alte preocupări decât angajații istoviți cu ochii obosiți. Cu toate acestea,  "Arderea Profesională" -  este actuală în toată lumea și Moldova nu este o excepție.

Burnout. Ce-ți vine în minte când auzi acest cuvânt? Sperăm că-ți imaginezi o persoană obosită care și-a pierdut interesul pentru munca sa. Mulți, după ce aud „M-am confruntat cu arderea profesională”, devin neglijenți, considerând că e doar o scuză.

Însă burnout-ul nu este o scuză, ci o adevărată problemă care devine din ce în ce mai gavă în fiecare an, iar oamenii se confruntă cu ea tot mai des. Ard profesional nu doar medicii și profesorii, dar și angajații din sfera IT, și cei din birouri, suferă aproape toți.

Ce este arderea profesională?

Pentru prima dată termenul de „epuizare emoțională” (din engleză burnout) a fost introdus de psihiatrul american Herbert Freudenberger în 1974. Deși în 2019 OMS a declarat burnout-ul „un fenomen al sferei profesionale care afectează starea de sănătate”, în Clasificarea Internațională a Bolilor (ediția a 11-a), burnout-ul este clasificat nu ca o boală, ci ca un sindrom.

Ce fel de sindrom? Sindromul este definit ca un fenomen cauzat de stres prelungit. Acesta este un factor care poate influența dezvoltarea bolilor, dar nu este boală propriu-zisă. Ai auzit despre sindromul de oboseală cronică? Când o persoană nu se mai simte energică, iar forțele nu apar nici după odihnă? Burnout-ul e același lucru, doar că la serviciu.

Potrivit unui studiu realizat în 2019 de către Gallup (Institutul American de Opinie Publică), 28% dintre angajații cu normă întreagă, adesea sau mereu ajung acasă epuizați. Alți 48% știu foarte bine despre burnout și doar 4% dintre respondenți nu s-au simțit niciodată epuizați.

Astfel, 76% dintre angajații unei companii sandarde, într-o măsură sau alta au avut simptomele epuizării profesionale, ceea ce înseamnă că lucrul lor este mai puțin eficient. Companiile suferă pierderi fără să observe măcar cauza.

Care sunt cauzele epuizării profesionale?

Epuizarea profesională rareori are un singur motiv, cel mai des e vorba de o combinație de motive, sau mai degrabă de factori care au cauzat-o. Aceștia pot fi externi care nu depind de angajat și interni care nu fac decât să intensifice influența celor externi.

Factorii externi care provoacă epuizarea profesională sunt:

1. Mediul de lucru – stres, ore suplimentare, program nepotrivit;
2. Salariu nesatisfăcător, sancțiuni frecvente, lipsa bonusurilor;
3. Antipatie față de muncă;
4. Deadline-uri neașteptate, copleșitoare și stresante;
5. Factori care distrag și nu permit concentrarea asupra muncii;
6. Atmosfera nesănătoasă în companie, conflicte, izolare, presiune în echipă, încălcarea drepturilor salariatului de către angajator.

O persoană care locuiește într-un oraș mare se confruntă cu un stres constant din cauza cantității de informații și a vitezei de primire a acesteia. Pe de altă parte, automotivarea, care este acum în tendință, la fel provoacă stres.

Factorii interni, adesea, sunt mai critici decât cei externi:

1. Hiperresponsabilitate. Pedanții, pentru care este extrem de important să desfășoare munca corect și la timp, se confruntă cu un mare stres atunci când ceva nu merge bine, nu pot nimic schimba și nu pot înțelege motivul.
2. Presiunea responsabilității: a lucra prost înseamnă a dezamăgi oameni, a-ți distruge reputația.
3. Stereotipuri învechite: „vacanța e pentru cei slabi”, „mă voi odihni la pensie”, „voi muri de foame dacă voi munci puțin”, „dacă voi lucra ineficient, cei mai tineri și mai puternici îmi vor ocupa locul”.
4. Transformarea muncii într-un cult, lipsa de hobby-uri, a trăi numai pentru a munci, fără odihnă.
5. Presiunea din partea unor oameni semnificativi, a căror autoritate nu este pusă la îndoială: șeful te critică și te obligă să fii cel mai bun tot timpul sau rudele nu laudă progresul, însă condamnă absența lui.

Simptomele arderii emoționale

Într-adevăr, mulți (în special angajatorii) în Moldova confundă epuizarea cu oboseala și lenea. În plus, aceasta nu este o boală, nu poți merge la medic după un certificat pe care să scrie „ars” și să-l prezinți la serviciu. Burnout-ul se dezvoltă imperceptibil și treptat, nu fiecare angajat își dă seama de prezența lui, chiar dacă este în plină desfășurare. Dar există anumite simptome:

1. Anxietate. „Nu mă voi descurca, nu-mi va reuși, nu voi putea”. Dacă înainte un angajat își asuma o sarcină și lucra cu interes, fără să se gândească la ce s-ar întâmpla dacă nu i-ar reuși, odată epuizat, angajatul se teme să se apuce de orice, chiar și de sarcinile pe care le va îndeplini cu succes.
2. Senzație de gol. Ceea ce ne plăcea înainte, acum nu ne mai stârnește interes. Această stare este valabilă nu numai la serviciu, dar și în viața de zi cu zi.
3. Simptome fizice: oboseală, durere, îmbolnăviri frecvente. Organismul încearcă să se odihnească, de aceea apar des stări de răceală, se pot dezvolta boli cronice.
4. Irascibilitate, apatie, detașare. Un angajat epuizat nu manifestă interes pentru comunicare, nu dorește să-și risipească energia în plus.
5. Stima de sine scăzută. Este un simptom asemănător cu cel al depresiei: angajatul nu se mai simte util, crede că nu mai este capabil de nimic, iar locul lui nu este în companie.

În trecut, conceptul de burnout era aplicat în munca care presupune interacțiunea cu oamenii. În prezent, arderea profesională poate avea loc chiar și dacă lucrezi de acasă.

Uneori, oboseala poate fi într-adevăr o simplă oboseală, dar dacă aceste stări se manifestă des și se agravează, trebuie luate măsuri. De dorit să o faci chiar din momentul în care ți-au apărut astfel de gânduri.

Sfaturi pentru angajați

Imaginează-ți o situație: ești angajat și tocmai ai citit informația de mai sus. Ai învățat despre simptomele epuizării, iar acum nu ai nicio îndoială că ești epuizat. Dar ce-i de făcut? Cel mai probabil ești sigur că angajatorul, la auzirea cuvântului „burnout”, te va privi ca pe un șmecher leneș. În cel mai bun caz, vei primi o vacanță, iar în cel mai rău caz vei fi trimis la departamentul de resurse umane pentru a scrie o cerere de demisie.

Stop, să le luăm pe rând.

1. Încearcă să te odihnești

Da, e banal, dar încearcă. Concediul e necesar, în primul rând, pentru odihnă, iar în al doilea rând, pentru a înțelege dacă e vorba de oboseală sau epuizare și, în al treilea rând, pentru a exclude factorii externi și pentru a determina cauzele unei astfel de stări.

Dacă există posibilitatea să te odihnești măcar puțin, așează-te, recitește articolul și exclude din lista factorilor externi pe cei care nu se potrivesc. Iar dacă cu cei rămași poți face ceva, de exemplu, să te transferi în alt loc sau să vorbești cu șeful tău despre modalități de rezolvare a problemei – acționează!

E important să înțelegi – într-adevăr ești pasionat și îți iubești jobul? Poate, de fapt, nu ți se potrivește și nu-i nimic de făcut în privința asta? Sau poate ești epuizat nu din cauza jobului, ci din cauza relațiilor de familie distructive sau a problemelor personale?

Dacă problema constă în condițiile nefavorabile de muncă (și incapacitatea de a corecta această circumstanță) – e timpul să-ți schimbi locul de muncă. În caz contrar, te vei alege curând nu  doar cu un burnout sever, dar și cu probleme de sănătate.

Vorbind despre probleme de sănătate, nu trebuie să ignorăm un factor extern atât de important precum starea corpului, regimul de alimentare și starea emoțională. Dacă există lacune în acest sens, trebuie să lucrezi mai întâi cu ele.

2. Identifică problema

Dacă nu-ți reușește să identifici factorii externi sau influența acestora ți se pare insuficientă, încearcă să găsești ceea ce-ți provoacă cel mai mare dezgust față de locul de muncă.

Ia un caiet și un pix, desenează un cerc și împarte-l  în atâtea părți câte ore le petreci la serviciu. În timpul zilei, marchează sarcinile finalizate proporțional cu timpul petrecut. Acordați fiecărei sarcini un număr de puncte pe o scară de la 1 la 10, unde 1 presupune „am îndeplinit fără a observa”, iar 10 – „am îndeplinit sarcina, scrâșnind din dinți și plângând de oboseală”.

Curând vei înțelege care sunt sarcinile îndeplinirea cărora necesită mai mult timp și care dintre ele te fac să vrei să renunți la job. Poți face ceva cu ele? Să i le dai colegului sau să renunți la ele?

Ia din nou caietul și folosește diagramele desenate pentru a determina vârful activității. Îndeplinește cele mai grele sarcini în perioada în care ești mai energic, iar sarcinile ușoare lasă-le pentru altă dată.

3. Motivează-te corect

Desigur, motivarea angajaților este treaba angajatorului, dar și tu îți poți crește dorința de a lucra. Fă un curs de creștere a stimei de sine și a motivației, citește o carte despre gamificare (metodă de rezolvare a problemelor prin joc, cu niveluri, recompense și realizări), ia prânzul într-o cafenea, iar pentru rezultate bune cumpără-ți ceva frumos.

Nu uita să te lauzi pentru progres, amintește-ți mai des despre succesele și realizările tale.

4. Nu tăcea

Un angajator nu te poate ajuta dacă nu știe că ești epuizat. Mulți angajați în Moldova își ascund starea emoțională de teamă să nu-și piardă locul de muncă. Și mulți angajatori nu au timp să sprijine un angajat bun la timpul potrivit.
Cere-i managerului tău să-ți acorde câteva minute din timpul său și, fără ezitare, vorbește-i despre cum obosești și te simți încordat. Cere un sfat.

Dacă un angajator își prețuiește angajații, nu va fi nepăsător. Iar dacă nu-i pasă, atunci mai ai un motiv să te gândești la schimbarea locului de muncă.

Sfaturi pentru angajatori

Acum imaginează-ți următoarea situație: ești angajator din Moldova și tocmai ai citit informația de mai sus. Ce simți? Sperăm că nu râzi și te gândești cine dintre angajații tăi prezintă semnele epuizării profesionale. Dacă îți amintești cel puțin unul – iată sfaturile noastre utile.

Cum să înțelegi că angajatul este epuizat?

Angajatului îi este clar din interior că arde, dar puțini oameni vorbesc despre asta în public. Cu toate acestea, e posibil să înțelegi că un angajat e epuizat fără a-i pune întrebări. În primul rând, ar fi bine ca managerii HR și angajatorii din Moldova să cunoască etapele burnout-ului și modelele tipice de comportament ale angajaților în astfel de momente.

1. Etapa de ardere. Procesul burnout-ului începe în momentul de vârf al activităților angajatului, atunci când acesta este supraîncărcat: deadline-uri arzătoare și suprasolicitarea afectează negativ organismul, atât fizic, cât și psihic. Altfel spus, sunt supuși arderii profesionale cei care au vrut să sară mai sus decât pot, irosind mai multă energie decât au.
2. Etapa de rezistență. Ce face un angajat epuizat, care pentru prima dată se confruntă cu procrastinarea și oboseala? Desigur, el opune rezistență și se impune să lucreze împotriva voinței sale. A face față factorilor distractori devine din ce în ce mai greu. Atunci angajatul profită de orice ocazie de a se abate de la lucru: pauze de cafea, fumat, navigare pe internet, zile libere frecvente.
3. Etapa reacțiilor acute. Oboseala și irascibilitatea se acumulează. Dacă mai devreme, zumzetul din oficiu nu provoca nicio reacție, acum angajatul reacționează dureros la conversațiile zgomotoase, sunetul pantofilor sau râsete. Chiar și dacă lucrează de la distanță, angajatul devine deranjat de apeluri și de notificările mesajelor. Fiind irascibil, angajatul își poate vărsa furia asupra altor persoane.
4. Etapa epuizării fizice și emoționale complete. Organismul are nevoie de odihnă, dar angajatul continuă să lucreze forțându-se și dezvoltă simptome psihosomatice: imunitate scăzută, migrene, probleme cu digestia și somnul, oboseală, stări depresive. La această etapă, lucrătorii încep, de obicei, să caute un alt loc de muncă.
5. Etapa arderii profesionale complete. Ajuns la această etapă, doar gândul de a lucra îi provoacă angajatului furie și dureri de cap. Chiar și după concediu sau majorarea salariului, dorința și putere angajatului de a lucra nu crește, acesta se gândește să-și schimbe locul de muncă.

Cât de eficient este un angajat epuizat?

Este burnout-ul o problemă a angajatului sau a companiei? Sindromul arderii profesionale dăunează nu numai angajatului, ci și succesului financiar și reputației companiei.

Burnout-ul unui angajat cheie afectează toate procesele sale de lucru, comunicările în interiorul și în afara companiei. De exemplu, dacă un angajat epuizat începe să răspundă la e-mailuri mai lent, manifestând un ton negativ, atunci destinatarii mesajelor vor percepe diferit compania.

Eficiența scăzută a angajatului-organizator afectează productivitatea celorlalți angajați, precum și succesul evenimentelor.

Apar multe conflicte și probleme nerezolvate. Reputația proastă duce la scădere veniturilor companiei. Evident că din cauza stresului cronic, suferă însuși angajatul, agravându-se sănătatea acestuia. Prin urmare, are nevoie de zile libere pentru a consulta un medic sau merge în concediu medical.

Compania cheltuiește cel puțin 16% din salariul anual pentru recrutarea și instuirea unui nou angajat pentru postul devenit vacant. Iar dacă e vorba despre poziția unui specialist sau manager, această cifră se ridică la câteva sute de procente.

Cum poate un angajator să rezolve problema arderii profesionale?

Vom analiza două situații:

1. Când angajatorul observă epuizarea angajatului la prima etapă (de exemplu, recent angajatul a muncit din greu pentru a finaliza o sarcină, iar după, productivitatea lui a scăzut semnificativ);
2. Când epuizarea angajatului este vizibilă pentru toată lumea cu ochiul liber, iar fără ajutorul angajatorului, salariatul nu-și va reveni.

Cum să previi epuizarea angajaților? Dacă percepi epuizarea ca pe o boală, atunci e mai ușor să o previi decât să o vindeci. Pentru a face asta, e important să fii familiarizat cu etapele burnout-ului, să analizezi des starea angajaților și nivelul lor de satisfacție în muncă și, de asemenea, ar fi bine să ai și un psiholog la îndemână.

Multe companii au propriul psiholog intern (sau liber profesionist) la care orice angajat poate apela pentru ajutor.

Angajatorul poate ajuta angajatul în primele etape ale epuizării, dacă:

• Îi va modifica programul de lucru (de exemplu, să înceapă ziua de lucru de la 10:00 în loc de 8:00);
• Îl va transfera într-o altă poziție, mai interesantă pentru el;
• Îi va permite să meargă în concediu sau îi va schimba mediul de lucru;
• Îl va trimite la treninguri, oferindu-i o sursă de dezvoltare a carierei.

Eliminarea factorilor distractori (aerul condiționat zgomotos, mulți oameni în birou) sau implementarea inițiativelor care nu au fost auzite, pot ajuta la rezolvarea epuizării profesionale. Problema nu întotdeauna ține de aspectul financiar. Mărirea salariilor nu neapărat va crește implicarea angajaților.

În etapele târzii ale burnout-ului, când angajatul suferă o criză și este neîncrezător în propriile forțe, transferul într-o altă poziție sau trimiterea la treninguri ar putea să agraveze situația.

Dacă angajatorul este interesat în menținerea unui angajat în companie, problema trebuie abordată cu toată seriozitatea, ascultând cu atenție angajatul și construind un dialog prietenos cu acesta. Soluția problemei, trebuie căutată, de asemenea, împreună.

Cum se descurcă cu epuizarea profesională cetățenii altor state?

Islanda, de exemplu, are un sistem sindical foarte dezvoltat. Nu contează în ce firmă lucrează un angajat, acesta este membru sindicatului care corespunde cu ocupția sa. Desigur, fiecare muncitor plătește cotizații sindicale împreună cu impozite. Majoritatea sindicatelor sprijină lucrătorii chiar dacă găsesc semne de epuizare. De exemplu,  aceștia acoperă costul activităților sportive sau trimit angajații pentru câțiva ani la un stagiu în străinătate. Sindicatele au diverse fonduri în cadrul cărora se stabiește salariul minim pentru angajați, asigurându-se că aceștia nu lucrează peste program. Acest lucru, de asemenea, ajută la prevenirea epuizării. 

În Islanda, mulți salariați se pot epuiza pur și simplu din cauza condițiilor climatice dure, a costului ridicat al vieții, a stresului constant și a presiunii asupra psihicului. Dacă un angajat raportează despre starea sa la locul de muncă, merge la psiholog, fiindu-i confirmată arderea profesională, cel din urmă îi „interzice” să lucreze, iar angajatorul este obligat să acorde salariatului concediu plătit pentru un an. De toate acestea se ocupă sindicatul. De exemplu, sindicatul inginerilor plătește lunar 80% din salariu.

În cadrul companiei L’Oreal, angajații sunt intervievați în mod regulat pentru a determina nivelul lor de satisfacție și pentru a corecta procesele de afaceri. De exemplu, angajații și-au exprimat colectiv dorința de a veni la birou mai târziu, iar conducerea a decis ca programul de lucru să înceapă la 10:00, ceea ce a făcut posibilă creșterea eficienței proceselor de lucru.

„Megafon” a aflat că angajații care interacționează cu oamenii se epuizează mai des. De aceea, a introdus programul „Fără stres”, care prevede asistență psihologică profesională.

Încheiere

Medicul canadian Gabor Mate a cercetat efectele stresului asupra oamenilor de-a lungul anilor. Cercetările sale își găsesc locul în cartea „Când corpul spune NU. Costul stresului ascuns”, unde sunt adunate mai multe povestiri despre pacienții săi. El subliniază nevoile lor, precum și perseverența cu care refuză să-și asculte corpul, să observe primele semne ca ulterior să nu se trezească cu o boală incurabilă. Iată un scurt dialog din carte:

„- Spune-mi de ce ai nevoie? întreb eu.
- Sunt obosit. Știam că starea mea se înrăutățește. Aveam nevoie de o pauză lungă,  dar pur și simplu nu puteam să o iau. Dacă cineva avea nevoie de ajutor, nu puteam să-i refuz.
- Ignorând ceea ce ți s-ar putea întâmpla?
- Da. Încă nu am învățat cum să-mi reglez viteza. Corpul spune tot timpul „nu”, dar eu continui să lucrez oricum. Creierul nu funcționează, mi-a recunoscut odată o femeie, care avea amețeli, țiuit în urechi și era obișnuită cu oboseala. Era prea ocupată și îngrijorată pentru soțul ei, care avea o tumoare intestinală și pentru fiul ei, care tocmai părăsise centrul de reabilitare. Nu a avut timp să-și asculte corpul, deși avea scleroză multiplă. Nici acest lucru nu a făcut-o să se gândească la sănătatea ei, până în ziua când corpul i-a spus „NU!” și nu s-a mai putut ridica.
Când oamenii își descriu stresul, de obicei se referă la entuziasmul nevos pe care-l simt în condiții de supraresponsabilitate – cel mai des se manifestă la muncă, în familie, relații. Dar senzația tensiunii  nervoase nu determină stresul, sau mai degrabă oamenii nu o percep când sunt stresați. Stresul nu este un lucru subiectiv. Reprezintă o serie de evenimente fiziologice care au loc în organism, care implică creierul, sistemul hormonal, sistemul imunitar și multe alte organe. Atât animalele, cât și oamenii pot suferi din cauza stresului fără a-i observa prezența”, scrie Gabor Mate.