Chiar dacă pe site-ul Rabota.md, cea mai mare bază de date a locurilor de muncă din Republica Moldova, CV-uri sunt de 200 de ori mai multe decât posturi vacante și de 90 de ori mai multe decât angajatori, problema selectării de personal nu dispare nicăieri. Să găsești un candidat bun într-un interval scurt de timp este în continuare complicat. Unii angajatori întâmpină dificultăți în găsirea angajatului în orice intervale de timp.

Dacă demult încercați să înțelegeți de ce nu aveți candidați pentru postul vacant pe care îl oferiți, interviurile de angajare se duc pe apa sâmbetei, iar recrutorul dă din umeri și din mâini spunând că nu este troubleshooter, atunci acest articol vă va ajuta să priviți situația dintr-o parte. Special pentru dvs. am elaborat o listă cu 6 motive care l-ar putea face pe candidat să refuze postul vacant.

Motivul 1. ...printre cerințe – licența de pilot!

Da, în republica Moldova fiecare supraviețuiește cum poate. Mulți angajatori încearcă disperat să prindă doi iepuri deodată, preferând să achite un salariu jumătate unui singur angajat decât pentru doi. Este o practică normală. Nenormală este atunci când angajatorul intenționează să facă acest lucru fără a-i anunța pe candidați și sperând că în așa fel vor fi receptivi mai mulți solicitanți.

De exemplu, într-un scurt anunț de angajare scrie: „Căutăm redactor pentru un blog”. Candidatul bucuros, în mod urgent, își amintește gramatica, se pregătește de interviu, vine și află că de fapt compania nu are nevoie doar de un simplu redactor. Dar și de un specialist în targeting, SEO, SMM și de o persoană care va organiza evenimente pentru angajați. Persoana, care era pregătită doar să corecteze niște texte, va refuza și corect va face.

Lăsați asta. Nu veți pierde decât timp și respectul a zeci de oameni.

Soluția este simplă: scrieți sincer despre toate responsabilitățile jobului. Da, vor fi mai puțini candidați, dar vor veni cei care sunt gata să lucreze pentru patru oameni.  Veți economisi timp, veți găsi mai repede persoana potrivită care într-adevăr se va descurca cu munca și nu va începe a urla după o săptămână. 
 

Motivul 2. Salariul decent

 
Am obosit deja să explicăm de ce un salariu mic e un salariu rău. Dar vom explica încă o dată. În primul rând, pentru bănuți nu vrea să lucreze nimeni, mai ales dacă trebuie să aibă și licență de pilot. În al doilea rând, un profesionist nu va veni niciodată pentru un salariu mic, iar un amator își va îndeplini sarcinile atât de prost încât veți regreta nu o dată. În al treilea rând, dacă angajatorului nu-i pasă de salariul angajatului, angajatul va trata munca corespunzător.

Fraza „salariul îl vom stabili după interviul de angajare” e și mai rău decât „sincer, foarte mic”. În primul rând aceasta lucrează doar până la numirea sumei, compromițând productivitatea întregului interviu. În al doilea rând, candidatul poate cere o sumă atât de mare încât va trebui să vindeți plasma din biroul directorului. În al treilea rând, un candidat care nu cunoaște salariul mediu pe piață va accepta inițial oferta, iar apoi va găsi una mai bună și vă va părăsi anume atunci când veți avea nevoie de el.

Încă și mai rău este atunci când solicitantului i se promite creșterea salariului peste n-sprezece luni. De ce să se angajeze la un loc de muncă unde va trebui să treacă perioada de probă, când poate să-și găsească alt job unde vor plăti bine din start? Solicitantului îi este mult mai simplu să convingă compania de faptul că el merită un salariu bun, decât companiei să-l convingă pe angajat că trebuie să rămână.

Există o nuanță care este prevăzută doar de un angajator competent: pierderile suferite de companie atunci când are loc fluctuația personalului nu se compară nici cu profitul înregistrat de companie datorită unui profesionist care este mulțumit de salariul său.
 

Motivul 3. Dvs. încercați, iar pe urmă vom vedea

 
Mai rău decât tot ce a fost enumerat mai sus este perioda de probă neplătită. Sincer, nu înțelegem această situație și ne bucurăm că în prezent tot mai puțini angajatori fac acest lucru. Autorul blogului, când s-a angajat la o librărie, a fost nevoit să lucreze două săptămâni fără salariu. Chiar dacă avea experiență de muncă de un an într-o altă rețea de librării, candidatul a trebuit să demonstreze că e demn să lucreze într-o mică librărie. După ce a lucrat perioada de probă și alte trei luni cu un salariu mizer, autorul blogului a pătruns zenul și a pierdut interesul față de astfel de perspective.

Când angajați o persoană nouă, puneți-vă în locul ei. Abia a venit în compania dvs. după ce a plecat de la vechiul job, cine știe cât timp a căutat o nouă funcție și cât i-a rămas din plata indemnizației. Toată perioada de probă, plus o lună până la salariu, angajatul are nevoie de mâncare, haine, pastă de dinți, bani pentru transport ca să ajungă la oficiul dvs. minunat. Gratis nimeni nu va face asta.

Urmăriți piața muncii, analizați nivelul salariului, aflați ale cui servicii și cât costă. Nu vă bazați pe noroc și nu economisiți pe angajații buni. Plătiți pentru timpul lor, este cel mai scump lucru pe care îl au.

Motivul 4. Google să te-ajute!

 

Serios, uneori să folosiți Google este o idee foarte bună. Acum toți accesează rețelele sociale pentru a găsi vreo recenzie negativă despre compania în care vor să se angajeze. Căutați pe Google despre compania dvs. Poate nici măcar nu sunteți la curent ce scriu pe internet angajații supărați pe care i-ați dat afară pentru încălcări grave.

Imaginea companiei este foarte importantă, nu v-am descoperit acum America. Toți vor să lucreze în „acea companie față de care numai Tesla poate fi mai bună”, unde nimeni nu te va păcăli, nu te vor dezamăgi și nu-ți vor trage țeapă. Acest lucru, uneori, e mai important decât salariul. Să cunoști reputația companiei tale este la fel de important cum să oferi un loc de muncă bun și un salariu decent.

Cum schimbați situația? Mai des interesați-vă ce scrie lumea despre dvs. pe internet. Dacă aveți recenzii negative, nu vă fie frică să răspundeți la ele și chiar să le dezmințiți. Puteți face acest lucru chiar oficial. Sinceritatea, politețea și binevoința vor fi întotdeauna în favoarea dvs.

Motivul 5. Testul de selecție de un kilometru

Mulți angajatori confundă testul de selecție cu termenii de referință. Dimensiunile termenilor de referință sunt limitate de nivelul de adecvare al echipei, testul de selecție de regulă trebuie să fie scurt.

Un test cu o mulțime de itemi sperie candidatul. De ce să-l îndeplinească dacă locul de muncă nu îi este garantat? Desigur, e o modalitate bună să înțeleagă ce reprezintă jobul, dar atunci când este al 60-lea post vacant la care a aplicat, nu mai are nicio dorință să-l facă.

Mai bine să rugați candidatul să povestească succint despre el și abilitățile sale. Dacă e un candidat bun acest lucru va fi clar din biografia sa și stilul în care aceasta a fost prezentată. Testul de selecței mai bine îl propuneți după interviu, atunci când candidatul este inspirat și motivat.

Sau propuneți-i o sarcină mică dar care poate fi desfășurată. Dar cel mai bine ar fi să achitați acest test – acest lucru va impune candidatul să îndeplinească sarcinile corect și la subiect. Succesul este garantat.

Motivul 6. Nu țineți cont de motivele refuzului din partea candidaților

 

Pe internet există o mulțime de sisteme care permit gestionarea personalului pentru manageri de resurse umane și angajatori. Orice sistem CRM (Customer Relationship Management) are chiar și această funcție. De ce trebuie gestionate motivele refuzului? Pentru că în acest fel, veți identifica deficiențele și veți înțelege ce trebuie corectat pentru a avea mai mulți candidați.

Poate oficiul dvs. se află într-un loc incomod. Poate recrutorul care desfășoară interviurile de angajare este nepoliticos sau poate postul vacant nu este interesant și anume sarcinile acestuia. Pentru mai multă transparență, motivele nu trebuie deduse de către persoana care conduce interviul de angajare.

Fiecare job are particularitățile sale: ceea ce este important pentru angajații unui birou, nu contează deloc pentru vânzători. Cu toate acestea, este importantă abordarea umană și capacitatea de a se îndepărta de oficiu pentru a privi prin geamurile sale cu alți ochi.