Cine a zis că doar joburile plictisitoare pot fi bine plătite? Astăzi vă vom povesti despre una dintre cele mai neobișnuite, solicitate și fascinante profesii.

Cine este game designerul și ce subcategorii are această profesie?

Game designer – creator de jocuri, în sensul larg al cuvântului. Game designer poate fi programator, pictor sau chiar scriitor, totul depinde de unghiul din care abordezi procesul de creare a jocurilor.

Pentru crearea unui joc video calitativ și modern e nevoie de câțiva ani de muncă în echipă, uneori mai multe echipe. Fiecare echipă îndeplinește sarcinile legate de profilul său, iar numărul oamenilor implicați în lucru poate varia de la 1-3 până la 5-50.

1. Programator. El deține funcția de bază și creează codul programului care răspunde de fizica jocului și inteligența artificială a jocului. Fără experiență bogată în informatică e imposibil.
2. Animator. Și în același timp - artist. În dezvoltarea proiectului, această profesie este cea mai creativă și uneori joacă un rol mai important decât cea a programatorului. Animatorul trebuie să aibă abilități excelente în desen grafic, precum și abilitatea de a lucra cu software de animație (de exemplu Motion Capture) pentru a oferi personajelor mișcări și expresii faciale omenești. Desigur, dacă nu există personaje umane în joc, cerințele sunt mai puține, dar fără imaginație, creativitate și idei, nu veți obține rezultate.
3. Compozitor, regizor de sunet, actor vocal. Aceștia sunt responsabili de latura audio a proiectului: replicile personajelor, muzica de fundal etc. Desigur, nu e cel mai important lucru din joc, dar orice joc fără muzică este plictisitor.
4. Scenarist. Persoana fără de care nu va fi posibil să uniți gameplay-ul, grafica și suportul audio. Scenaristul scrie planul jocului, povestea, replicile personajelor și multe altele. Chiar și jocurile FPS au nevoie de scenarii calitative și interesante.
5. Editor (publisher) – compania pentru care se creează jocul video și care răspunde de publicitate. Uneori jocurile sunt create independent.

În afară de aceste profesii există proiectantul care încadrează rezultatele tuturor participanților într-un singur întreg și game tester - cel care caută erori și neconcordanțe.

Principala asemănare între toate aceste profesii este dragostea imensă pentru jocuri și înțelegerea mecanicii lor. Game designerul trebuie să primească satisfacție de la procesul de analiză minuțioasă a fiecărui element al jocului și de combinare a acestora într-un tot întreg. Fără dragoste pentru munca lor, nu le-ar reuși nicicum. 

Abilitățile game designerului

În funcție de subcategoriile acestei profesii, enumerate mai sus, sunt necesare următoarele abilități.

• Programator. Nu este obligatoriu să aibă în spate facultatea de informatică, dar cunoașterea motoarelor de joc este aerul său. Există multe motoare, dar Unity, Unreal Engine și Blueprint sunt cele mai moderne. Plus la toate,  jocurile pot fi  predestinate pentru diverse platforme: PC-uri, console, dispozitive mobile, platforme web, aparate de joc și chiar platforme inovatoare de realitatea virtuală.
• Animatorul trebuie neapărat să știe să deseneze, să lucreze cu programe de grafică și desigur să fotografieze și să filmeze.
• Compozitorul nu este neapărat instrumentistul care va cânta la microfon, el poate scrie un acompaniament la un sintetizator sau chiar la un calculator, dar trebuie fie capabil să proceseze și să editeze melodia în programe speciale.
• Scenarist. În afară de inteligență, vocabular bogat, imaginație și viteză de tapare, scenaristul va trebui să lucreze cu codurile.
• Proiectantul – același programator, dar cu abilitățile de plasare în spațiu și în timp a elementelor realizate separat.
• Game tester trebuie să cunoască codurile dar nu atât de aprofundat cum știe programatorul.

Desigur, este necesară cunoașterea limbii engleze, măcar la nivelul Upper-Intermediate pentru a înțelege principiile de lucru a motoarelor a software-urilor. Plus la asta, nu toată documentația este disponibilă în alte limbi.

În afară de cele enumerate mai sus, orice game designer are nevoie de simple calități omenești precum:

• Dragoste pentru jocuri;
• Cultură generală;
• Imaginație bogată;
• Gust estetic;
• Obiectivitate și flexibilitate în gândire;
• Abilități de organizator, analitic,  psiholog, jucător, scriitor tehnic;
• Perseverență;
• Capacitatea de a lucra în echipă;
• Capacitatea de a expune clar gândurile oamenilor care gândesc diferit (artiștilor și programatorilor).

Cum să devii game designer fără a avea experiență în programare?

Poți deveni game designer de la zero în 3-4 luni, dar dacă vreți să vă apucați serios de treabă și să investiți în viitorul dvs profesional, iată ce spun profesorii Academiei Internaționale de Calculatoare „STEP” despre acest lucru:

Cursurile standard promit să transforme un începător într-un designer calificat în 3-4 luni. Aceasta este fie o minciună, fie o afirmație incompetentă. Într-un timp atât de scurt este posibil să stăpânești superficial unul sau două domenii, dar nu pot fi obținute abilități practice serioase. După astfel de cursuri, proiectanții vor putea îndeplini sarcini primitive cu plată scăzută. Pentru a trece la un nivel superior, ei trebuie să își finalizeze periodic studiile pe cont propriu, să închidă în permanență lacunele din educația de bază. După 10 ani, astfel de designeri regretă că nu au primit o educație fundamentală chiar de la începutul carierei.

Investind în studii (în această academie sau alta, nu facem publicitate), veți putea deveni un specialist cu profil larg.

O mare parte din lucrurile pe care le face un game designer, intră în competența altor designeri și specialiști IT.

Profesia designerului de jocuri poate fi învățată online, așa e și mai comod, întrucât tot procesul de învățământ sau lucru se desfășoară la calculator. Am selectat câteva cursuri legate de această profesie:

1. „Creatorul universului jocurilor: game designer” de la GreekBrains;
2. Cursuri de la Skillbox – creator de jocuri pe Unity, creator de jocuri pe Unreal Engine 4, Game designer de la zero până la PRO, Tester;
3. Program de studii pentru game designeri începători și profesori de la Riot Games, Los Angeles. Programul și materialele sunt în limba engleză dar nu sunt îngreunate cu noțiuni dificile și vor fi clare pentru cei care nu cunosc limba engleză la perfecție. În general, metoda este orientată spre începători și elevi.

Care sunt etapele de creare a unui joc?

Cel care a decis să-și lege viața cu dezvoltarea jocurilor video și să-și facă o carieră în acest domeniu, trebuie să știe cum are loc procesul de creare a jocului. Acest proces este simplificat în etape, în care ordinea acțiunilor, de obicei, nu este încălcată, dar toate categoriile de game designeri participă la el într-un fel sau altul.

Etapa 1. PRE-PRODUCTION sau pregătirea pentru producție. Cea mai mare parte a lucrurilor este realizată de dezvoltatorul, editorul sau regizorul jocului:

• Se întocmește un document conceptual;
• Sunt colectate și determinate fondurile pentru implementarea proiectului;
• Se elaborează un plan de lucru;
• Se lucrează cu artiști pentru a determina stilul final al jocului;
• Sunt rezolvate problemele financiare.

Etapa 2. PRE-ALPHA, la munca designerului / artistului se conectează scenaristul:

• Se elaborează și se aprobă un plan de proiectare la scară largă;
• Întregul joc se detaliază;
• Lucrarea este convenită cu editorul (publisher), dacă jocul este făcut pe cheltuiala sa.

Etapa 3. Versiunea-alfa, se conectează restul participanților la proiect:

• Se completează conținutul jocului;
• Game designerul colaborează cu proiectanții, modelatorii, controlând conformitatea conceptului și stilul unic;
• Se analizează evoluțiile actuale;
• Se dezvoltă versiunea demo a jocului și primul nivel;
• Rezultatele intermediare sunt utilizate pentru publicitate.

Etapa 6. Versiunea-beta:

• Jocul este aproape gata și complet funcțional;
• Game designerul participă la testare, lucrează cu proiectantul, se efectuează teste;
• Conform rezultatelor testelor, jocul este finalizat.

Etapa 5. Release, lansarea, la această etapă game designerul își ea vacanță:

• A sosit momentul de lansare;
• Interesul pentru eveniment este alimentat de către editor prin publicitate.

Etapa 6, inevitabilă și ultima. Susținerea:

• Dezvoltatorii urmăresc erorile neidentificate anterior;    
• Pentru repararea lor sunt instalate patch-uri (din engleză: „plasture”).

Pare că sunt puține etape, dar fiecare dintre ele se poate întinde pe o perioadă foarte lungă de timp, dacă proiectul este unul mare și există puține persoane care lucrează la el.

Cum să-ți găsești un job după această profesie?

Game designer, asemenea unui scriitor sau muzician, poate alege două căi: să lucreze independent sau să lucreze în cadrul unei companii. A doua cale e mai simplă, iar salariul nu întotdeauna depinde de profitabilitatea proiectului. Un game designer angajat nu trebuie să ia decizii cheie, iar responsabilitatea față de proiect este mai mică întrucât de el răspunde compania dezvoltatoare.

Prima cale este mult mai complicată, dar mai interesantă. În lume mulți game designeri au dezvoltat independent jocuri minunate, multe echipe de entuziaști, multe proiecte pe Kickstarter și companii care au început cariera, precum Steve Jobs, în garaj. Pentru notițe:

• Hideo Kojima era pasionat de scriere și cinematografie și a studiat economia la universitate până în anul 1986 atunci când s-a alăturat companiei Konami în calitate de designer de proiecte pentru computerul de origine MSX. În 1990 a apărut Metal Gear 2, jocul care l-a făcut celebru.
• Cea mai mare editură de jocuri – EA Games – a fost fondată de Trip Hawkins pe economiile personale.
• Ubisoft a fost fondat de cinci frați Guillemot.
• Compania Playrix a fost fondată de doi frați dintr-o familie nu foarte bogată. Aveau un singur calculator la doi. Primul joc simplu l-au creat timp de o lună, iar în luna următoare acesta le-a adus 60$.
• Markus Persson  a creat Minecraft de unul singur timp de trei ani, din donațiile jucătorilor. În 2014 el a vândut jocul companiei Microsoft pentru 2,5 miliarde de dolari și a devenit cel mai de succes dezvoltator de jocuri și plus la toate – independent.
• Tetris, da-da, acel renumit Tetris, a fost creat de Alexei Pajitnov în 1984, dar din păcate, nu a fost patentat și în zadar, deoarece în 2007 Tetris a fost numită a doua dintre cele o sută cele mai faimoase jocuri din toate timpurile, potrivit IGN. Vânzările Tetris au ajuns la peste 5 miliarde de dolari.

Salariile medii ale lucrătorilor din industria jocurilor în Europa variază de la $20.000 până la $100.000. Industria continuă să se dezvolte – în 2020 numărul de posturi vacante în acest domeniu a crescut cu 14%.

Iată ce recomandă principalul designer al jocului Hearthstone: Heroes of Warcraft Ben Brode pentru cei care vor să activeze în industria jocurilor:

1. Experiența unui programator sau designer este mai importantă decât certificatele și diplomele.
2. Merită să trimiteți un CV pentru orice funcție într-o companie de jocuri care nu este legată de dezvoltare – de exemplu, asistența tehnică, pentru a înțelege mai bine conceptul companiei și cultura sa de joc.
3. Dacă sunteți un fan nebun și geek, nu ar trebui să credeți că din acest motiv veți fi angajat: limitele decenței trebui respectate în orice companie.

Bonus: interviu cu un scenarist de jocuri video din Moldova

Special pentru blogul Rabota.md am găsit persoana care într-o anumită etapă a vieții a decis să schimbe totul și să devină scenarist de jocuri video!

Faceți cunoștință – Denis Fedorenco, 28 de ani. Ortografia și punctuația autorului au fost salvate.

Care este profesia dvs, ce studii aveți și cum ați ajuns să creați jocuri?

După profesie, în ultimii ani am lucrat în calitate de copywriter, în ultimul an lucrez ca designer de narațiune și scenarist de jocuri video. Am studii în științe umaniste, specialitate – culturologie.

Ce experiență aveți în domeniul jocurilor și cum aceasta a influențat ceea ce faceți acum?

Experiența mea este bogată. Prima dată am făcut cunoștință cu un joc video acum 20 de ani și am început cu jocurile de arcade DOS. După aceea, au urmat Heroes, Warcraft – Starcraft, RPG clasice precum „Baldur’s Gate”, Fallout”, etc. În perioada studiilor universitare, eram pasionat de jocurile specifice ale companiei ruse Ice-Pick Lodge, despre care într-un final am scris teza de licență: „Jocul, ca o categorie culturală”.

În ultimii cinci ani organizez jocuri de masă role play. E vorba de genurile fantasy și cyberpunk. Am organizat mai multe „one shot-uri” care se deosebeau prin gen, atmosferă, setare și stare de spirit generală – de la comedie până la dramă și horror.

Desigur, toate astea au influențat indirect interesul meu pentru dezvoltarea jocului. Foarte des, în timpul organizării unui RPG (Role-playing game) apărea gândul „aici s-ar potrivit o astfel de caracteristică, iar aici ar fi bine un astfel de dialog”. Îmi apar și acum astfel de gânduri, dar par să fie mai formalizate și mai substanțiale, cred.

Descrieți funcția pe care o aveți: ce faceți și ce într-un final beneficiază jucătorul datorită dvs?

Ei bine, cu scenariile totul e simplu – scrii ce se întâmplă în joc, scrii dialoguri și… asta e. Dacă ar fi totul atât de simplu. Orice scenarist în industria jocurilor ar trebui să fie un pic (sau mai bine mai mult) un designer de narațiune. Mulți oameni se ceartă în legătură cu ceea ce ar trebui să facă naratorul în proiect. Se ceartă chiar și cei care consideră că această poziție este inventată, fiind înlocuită complet de game designer.

Nu zic, în unele proiecte acest lucru este adevărat. Dacă acest proiect este bazat pe gameplay și transferul complotului (dacă există)  prin procesul jocului, naratorul în sensul său „clasic” aproape nu este necesar. Cuvântul cheie este aproape. Participarea lui poate facilita foarte mult activitatea unui designer de jocuri.

Cu ce mă ocup? Sunt o mulțime de sarcini, dar le voi evidenția pe cele de bază:

1. Elaborarea unui plan de scenariu. Din cauza interactivității complotului în jocurile video, rar îți reușește să scrii în Word un exemplu de poveste. De obicei e nevoie de o schemă ramificată, cu noduri, care conține o descriere a scenei, condițiile pentru obținerea acestei scene sau textul anumitor dialoguri.

• Scrierea componentelor textuale ale jocului. Aceasta include:
• Descrierea personajelor și a lumii jocului.
• Dialoguri.
• Descrierea obiectelor.
• Conținutul cărților de joc, reviste etc.

2. Întocmirea referințelor pentru artiști. În cadrul companiilor mari, de obicei, o persoană separată se ocupă de asta, dar scenariștii începători ar trebui să fie pregătiți pentru faptul că această responsabilitate va fi pe seama lor. Adică trebuie să oferiți descrierea personajului, obiectului, a unui element al interfeței și într-o anumită ordine să adunați imagini-exemple. Cu cât mai multe cu atât mai bine. Și la fiecare să indicați ce anume trebuie folosit. De exemplu, atunci când este schițat un personaj, dintr-o referință poate fi luată fața, din alta – poziția, iar din a treia – un element vestimentar etc.

3. Discuție și asistență în dezvoltarea mecanicii de joc în etapa „modelării” lui. În mod ideal, procesul de joc și complotul trebuie să se completeze reciproc. Și pentru asta naratorul trebuie să înțeleagă cum funcționează mecanica jocului.

Care sunt abilitățile cheie ale scenaristului-narator?

Ei bine, prima abilitate, recunoscută de toți este scrisul. Și practic au dreptate. Desigur capacitatea de a scrie este foarte importantă pentru un scenarist. El doar scrie dialoguri, descrieri, texte pentru întregul joc, iar oamenii sunt încântați să citească un text scris frumos. Dar în opinia și după experiența mea personală, aceasta abilitate se află pe locul al treilea.

Pe primul este capacitatea de a structura clar schema complotului. Când și cum va primi un jucător informații despre toată mecanica jocului? Cu cât naratorul răspunde mai repede la aceste întrebări, cu atât mai bine.
Pe locul doi este capacitatea de a lucra în echipă și disciplina. Cert este că scenariștii începători comit mereu deseori aceeași greșeală. Ei încep să tapeze zeci de pagini, după care aruncă tot acest „bun” pe spatele echipei, iar apoi se supără când li se spune „totul nu e ok – refă”.  Este important ca la fiecare etapă să fie expediate textele game designerului, care le va corela cu ceea ce ar trebui să fie în joc etc. Puteți contacta și programatorul pentru a vă asigura că textele se încadrează în toate spațiile alocate (despre asta voi vorbi în următorul aliniat).

Da, în general puteți fi un scriitor grozav, întocmiți sclipitor scheme de scenarii, dar dacă nu știți cum să răspundeți la solicitările unui pictor sau programator la timp (da, naratorii ar trebui să interacționeze cu departamentul tehnic mai des decât ar părea) și dispăreți în căutarea inspirației pentru toată ziua – nu aveți ce face în această industrie. Nepoliticos, dar adevărat.

Și în sfârșit, locul trei – posesia cuvântului. Aici, începătorii au o înțelegere greșită a acestei fraze. Trebuie să poți scrie concis și succint. Pentru a face acest lucru trebuie să tăiați din nou și din nou textele dvs uriașe, astfel încât să devină lizibile pentru jucători. Învăț asta până acum (totuși experiența mea în acest domeniu nu este încă foarte mare) de aceea știu bine ce zic.

Ultima pe listă, dar nu mai puțin importantă, este disponibilitatea de a învăța. Naratorul este obligat să studieze. Și acest lucru nu se aplică întotdeauna direct abilităților de scriere. Uneori, va fi necesar să stăpânească unele programe (de exemplu, una dintre sarcinile mele în două proiecte a fost desenarea hărților urmărind anumite criterii) sau să învețe „materialul” în legătură cu anumite domenii științifice sau literatură. Totul depinde de proiect.

Profesia unui designer de jocuri, cu toată complexitatea și dedicația, deadline-uri și nopți nedormite, este incredibil de interesantă, populară și foarte plătită.

Încă mai credeți că jocurile nu aduc profit?