Contractul individual de muncă cu zero ore ar putea fi introdus în Codul muncii. Ce este acesta?

În Republica Moldova ar putea apărea un nou format de relații de muncă – contractul individual de muncă cu zero ore de lucru. Această inițiativă a fost elaborată de Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării în cadrul unui proiect de lege menit să reducă reglementările excesive pentru mediul de afaceri.

Ce este un contract de muncă cu zero ore

Contractul cu zero ore de lucru, sau zero-hours contract, este un tip de contract individual de muncă prin care angajatorul nu garantează salariatului un anumit număr de ore de lucru. Angajatul este chemat la muncă doar atunci când apare o necesitate temporară, fiind remunerat exclusiv pentru timpul efectiv lucrat.

Astfel de contracte sunt utilizate în domenii în care volumul de muncă variază constant, de exemplu în industria hotelieră și a restaurantelor, în comerț sau la organizarea de evenimente.

Susținătorii acestui model consideră că el ajută companiile să reacționeze rapid la schimbările cererii, iar angajații își pot organiza mai flexibil timpul și, dacă doresc, pot să lucreze pentru mai mulți angajatori. Totuși, în multe țări astfel de contracte sunt interzise sau strict limitate, deoarece pot duce la venituri instabile și la abuzuri din partea angajatorilor.

Cum va funcționa asta în Moldova

Ministerul Economiei propune completarea Codului Muncii cu un capitol nou, care va fi dedicat contractelor cu zero ore.

Un asemenea contract va fi încheiat în formă scrisă, fără garantarea unui număr minim de ore de lucru. Angajatorul va putea atrage la muncă salariatul doar când apare necesitatea dată. Cu toate acestea, persoanele angajate în baza unor astfel de contracte vor beneficia de aceleași drepturi și garanții de muncă, ca și ceilalți salariați ai companiei.

Angajatorul va fi obligat să anunțe salariatul despre necesitatea prezentării la muncă cu cel puțin 24 de ore înainte. Dacă notificarea este făcută mai târziu, salariatul va putea refuza oferta de muncă fără consecințe disciplinare.

Pe lângă asta, angajatorul nu va putea cere ca salariatul să fie disponibil permanent, cu excepția situațiilor în care timpul de staționare este compensat în condițiile legii. Durata unei ture de muncă nu va putea depăși 12 ore.

Salariatul va putea lucra și pentru alți angajatori, cu excepția cazului în care contractul conține clauze de confidențialitate, loialitate sau neconcurență. Totodată, acesta își va păstra dreptul la concediu anual plătit cu aceeași durată, ca și pentru funcția respectivă din cadrul companiei.

Ce restricții sunt prevăzute

Potrivit proiectului, astfel de contracte vor putea fi încheiate doar în domeniile în care volumul de muncă variază permanent din cauza specificului activității. Angajatorii nu le vor putea utiliza în mod generalizat.

În plus, angajatorii nu vor putea avea mai mult de 30% din numărul total al salariaților încadrați în baza unor contracte individuale de muncă cu zero ore.

O altă garanție este menită să prevină abuzurile. Dacă timp de patru luni consecutive un salariat va lucra în mod efectiv același număr de ore, angajatorul va fi obligat să înlocuiască contractul cu zero ore cu un contract individual de muncă obișnuit, cu program fix.

La moment proiectul de lege este supus consultărilor publice, care vor dura până la 23 iulie 2026.